
“Lumea e o carte iar cei care nu calatoresc citesc numai o pagina a acesteia“. (Augustin)

Pentru antici calatoria era “nostos“, o intoarcere la origini. Vechii eroi plecau ca sa infrunte probele de curaj si apoi, plini de glorie si imbogatiti de cunostinta unor noi lumi, regaseau drumul catre casa. Dar pentru noi, eroii “moderni”, calatoria reprezinta punctul de plecare si cel de sosire, fara sa acordam atentia cuvenita “intoarcerii“, care este o parte esentiala a calatoriei.
Multe sunt “intoarcerile”… posibile si imposibile. Iata-l pe cel care pleaca si nu se mai intoarce niciodata, chiar daca desori viseaza sa o faca. Emigrant intamplator sau din necesitate, destinat de a fi mereu “outsider” pe meleaguri straine. Exista calatorul care nu stie daca si cand se va intoarce. Pentru acesta, etern “vagabond“, plecarea este un miraj catre lumi necunoscute.