Pe cand telefonul mobil nu exista…
Sunt o supravietuitoare a vremurilor triste si intunecate cand telefonul se folosea ca sa telefonezi, vremurile alea cand telefonul mobil nu exista inca, cand nimeni nu-si spargea capul lovindu-se de un stalp in timp ce tasteaza un sms plimbandu-se pe strada, cand minciuna “am raspuns la sms-ul tau dar probabil nu l-ai primit” nu fusese inca inventata si nici macar cea cu “aici mobilul nu are retea buna“.
Nu, numele meu nu este Isis si nu tastez dintr-un sarcofag aflat intr-o piramida, pur si simplu am avut primul meu telefon mobil la varsta de 28 de ani si pana atunci, marturisesc ca am trait destul de bine, chiar m-am indragostit fara ca cineva sa-mi trimit un sms cu “te iubesc” si fara sa fiu sarutata prin MMS de doua buze enorme si sclipitoare.
Pe vremea mea, evident ma refer la “preistorie”, cine vorbea de unul singur era considerat nebun, astazi este absolut normal sa vezi pe cineva calm si pacific care incepe sa urle si sa gesticuleze din senin; pe langa faptul ca risti un infarct din cauza ca nu te asteptai la asa ceva, incepi sa te uiti disperat in jurul tau ca sa-ti dai seama daca vorbeste cu tine sau cu cainele tau si numai aruncand o privire mai atenta vezi doua casti ciudate, ca in serialul Star Trek, iesindu-i din urechi.
Cica e bine sa ai un mobil ca sa poti fi gasit oriunde si oricand, dar chiar ne dorim sa fim gasiti oriunde si oricand? Pe vremea cand eram adolescenta ieseam linistita pe-afara cu amicii fara sa ma sune parintii la fiecare 5 secunde ca sa ma intrebe unde sunt si cat mai stau, sau sa ma anunte ca peste o ora incepe ploaia si-ar trebui sa ma intorc acasa… Tanara sotie, ma invarteam prin toate magazinele la cumparaturi fara ca sa primesc de la sotul dragastos cate-un sms, la fiecare 30 de secunde, de genul “vezi sa cumperi si-o berica” sau “nu gasesc ciorapii de la mama, unde i-ai pus?“.
Inchipuiti-va ca am reusit marea performanta de a avea o sarcina normala si de a naste un copil, fara sa comunic 24 de ore din 24 pe messenger cu ginecologul meu, fara sa trimit fiecare ecografie prin email tuturor cunoscutilor, fara sa descarc de pe internet sonerii relaxante pentru bebe, fara sa activez niciun serviciu suplimentar pentru femei insarcinate si fara sa fiu “conectata” cu alte 999 de mame de pe glob ca sa schimbam idei, opinii si senzatii.
Puteai chiar sa organizezi petreceri, fara sa trebuiasca sa trimiti sms-uri simultane catre toate numerele din agenda; pur si simplu ridicai receptorul telefonului fix, formai numarul pritenilor si ii intrebai “veniti?” Si ei, ciudat dar adevarat, nu-ti raspundeau ca o sa-ti trimita un mesaj de confirmare ci iti ziceau cu voce tare “venim” sau “nu venim, c-avem alta treaba“, iar tu le dadeai replica pe loc, fara sa le trimiti mms-uri cu gesturi obscene.
Si telefoanele sunau normal ding ding… nu latrau, nu cotcodaceau, nu radeau ca un bebelus, nu cantau lambada sau cucaracia… erau telefoane absolut normale; nici macar nu trebuia sa fii aranjata si fardata 24 de ore din 24 ca sa nu te surpinda prietenul de peste hotare intr-o conferinta video telefonica, cu ditamai cearcanele sub ochi si camasa de noapte a lui bunica.
Stiu, vremurile astea au trecut, dar stiti ceva? Azi e o duminica linistita si n-am chef sa aud taraitul telefonului mobil, asa ca ca “zbang!”… inchid sarcofagul si va salut! Ar fi mai simplu sa inchid mobilul, dar mai tarziu ce minciuna ar trebui sa inventez?
Isis alias Georgia
Articole similare:
foarte tare articolul..eu am 17 ani si nu prea ma omor cu telefoanele mobile. acum 3 ani cand mi-am luat telefonul care-l am si acum vroiam telefon cu toate functiile posibile, dar nu le folosesc deloc.
ma enerveaza insa persoanele care au telefon de 20-30 de milioane dar care se imbraca in trening din piata luat de la tigani
impartim acelasi sentiment desi eu sunt doar cu putin mai mare decat Bogdan. Am telefon mobil doat pentru ca uneori am nevoie sa dau de altii; altfel nu i-as vedea rostul
Ha haaaa, ce tare. Asa mi-as dori sa ne intoarcem in timp cu totii, si cei de acum, sa vada cum traiam noi inainte de ‘89. Sa incerce sa traiasca macar o saptamana hehe. Pentru ei o fi ca o intoarcere in preistorie?
@ Bogdan: telefon mobil de 20-30 de milioane? poate ar merita daca ar mai scoate cate 20-30 de milioane la fiecare tarait!
@ Yane2806: pai nici eu nu-i vad rostul, decat foarte rar sau cand este absolut necesar.
@ Digital Elf: ar fi o saptamana “preistorica” in liniste si pace… generatia mai veche stie despre ce vorbesc.
In orice caz, cu mobilul inchis, am petrecut o duminica minunata. Incercati si voi, din cand in cand.
Sunt de acord cu tine, partial. Un telefon mobil este mai mult decat necesar in ziua de azi. E adevarat este si un moft. Nu am fost niciodata in pas cu moda, nici la haine nici la telefoane, mi-a placut sa am intotdeauna, ce abia a trecut.
Daca vrei sa scapi de sacaiala cu telefonul, il pui pe silet sau mai simplu il inchizi si gata. Telefonul meu de multe ori sta pe vibratii Daca il aud bazaind de bine, daca nu, nu.
Trebuie sa intelegi ceva. Lumea nu sta pe loc, totul evolueaza, tehnologia avanseaza. Nu poti sa spui că era mai bine acum 100 de ani. S-au dezvoltat unele lucruri care iti fac viata mai usoară: aspirator, aragaz, cuptor cu microunde, centrala termica, aer conditionat etc etc.
@ Mihaita: Si eu sunt de acord cu tine si ma bucur din plin de toate “minunatiile” tehnologiei moderne. Numai ca, vezi tu, deseori toate astea ne produc un stress deloc indiferent. Si eu sunt PRO EVOLUTIE, dar cu bun simt si discernamant. Cand aud fraze de genul “nu as mai putea trai fara telefonul meu mobil”, imi aduc aminte de vemurile alea cand puteam foarte bine sa traim fara el si sa gustam mai mult din bucuriile simple ale vietii.
Iar cand nu vrem sa fim deranjati, putem sa-l inchidem pur si simplu. Nu? Cam despre asta vorbeam in articol… Caci daca ar fi sa analizam corect avantajele si dezavantajele in ceea ce priveste evolutia tehnologiei, multe ar mai fi de spus.
<> Evident
)
Acum, imi aduc si eu aminte cand eram mic si mergeam in vizita. Nu exista mobil pe vremea aia si tot timpul orbecaiam cu ai mei dupa lista de intretinere, pentru ca nu mai tineam minte numele apartamentului. Am realizat chestia asta de curand: acum nici macar nu mai avem stressuri de-astea, e suficient sa sunam cand ajungem jos, la scara.
Inainte de “Evident” te citasem:
“Pe vremea mea, evident ma refer la “preistorie””
Am banuit ca mai era ceva inainte de “evident”… Ar mai fi ceva de spus si cu interfoanele astea. Cand stateam la bloc (astazi, din fericire, stau la casa) aveam un interfon care te scula si din morti cu sunetul strident si nu se mai oprea din sunat pana nu raspundeai. Riscam un infarct ori de cate ori ma cauta cineva…
Eu am rezolvat problema de mult: am taiat cablul de la vechiul telefon dupa renovare si n-am luat in calcul ca lipit de el era si cablul de la interfon.
Acum tre’ sa cobor jos cand vine cineva la mine si nu e usa deschisa. Dar am rezolvat problema cu zgomotul? Am rezolvat-o.