Despre coerenta
Coerenta este un mod de a fi, sau mai degraba un mod de a actiona? Este o virtute sau este un principiu?
Daca prin virtute intelegem rabdarea, blandetea, vitejia, cumpatarea… atunci coerenta nu este o virtute.
Daca prin virtute intelegem usurinta, castigata prin exercitiu constant, in a face un anumit lucru sau de a fi intr-un anumit fel, atunci fiecare dintre noi avem ceva “virtuos”.
Si-atunci ce este coerenta asta mult laudata?
Imaginati-va o usa: daca nu ar avea o balama in jurul careia sa se roteasca, atunci nu ar putea sa-si indeplineasca propria functie, aceea de a inchide sau a deschide. Modul nostru de a intelege lumea si, prin urmare, de a actiona, se invarte in jurul “balamalei” numite coerenta.
De una singura nu este nici buna, nici rea, este neutra, inutila, exact ca si o balama pusa pe-un raft. Ea capata o valoare unica atunci cand este solicitata sa indeplineasca rolul sau de “conexiune”.
Exista intr-adevar, o corespondenta vitala intre realitate si gandire, de care noi suntem mai mult sau mai putin constienti si care este implicita in orice situatie, astfel incat, mai putin in cazul in care suntem relativisti convinsi – caz in care discutia de fata nu-si are rostul – ori suntem in concordanta cu realitatea, ori traim intr-o lume fantastica.
Multumita acestei “balamale” putem sa raportam nu numai gandul cu faptele, ci si gandurile intre ele, faptele/actiunile legate de acestea, sa verificam daca modul nostru de a actiona este sau nu in concordanta cu modul de a gandi… Am putea spune ca este un fel de test care ne permite mai apoi sa evaluam corect faptele noastre.
Datorita acestui “test”, suntem in masura sa judecam sau sa exprimam o opinie, moment in care se petrece un pasaj intre coerenta ca si “conexiune” si coerenta ca si “alegere”.
Incoerenta, ca si coerenta, nu este in sine ceva negativ, ci o lipsa de “conectare”, voita, deci constienta, metodologica sau cazuala, emotiva, irationala…
Un geniu sau un artist, spre exemplu, sunt capabili sa umple acest “vid” cu ceva imposibil pentru altii; nebunul nu-l va distinge defel, fanaticul il va confunda cu propria viziune distorsionata a realitatii si va impune tuturor sa se adapteze acestei viziuni.
In aceste cazuri, tinand cont de marile masacre ale istoriei, putem spune hotarat ca dictatorii si calaii au fost profund “coerenti” cu principiile lor, dar principiile lor nu au fost in concordanta cu ceea ce este “principiul” coerentei.
In concluzie, ceea ce face din coerenta o valoare “pozitiva” sau “negativa”, este in cele din urma ceea ce “balamaua”, lasand usa sa se deschida, ne va arata ca peisaj – rezultat al alegerii noastre: va fi o frumoasa gradina inflorita atunci cand am inteles coerenta ca pe o “ingrijire”, va fi un desert nesfarsit atunci cand am inteles-o ca pe o “lipsa de comunicare”, va fi un cimitir atunci cand am imbracat-o cu armele intransigentei sau va fi propria moarte atunci cand am transformat-o intr-o provocare… dar va fi intotdeauna o noua perspectiva atunci cand vom lasa usa deschisa…
Articole similare:
