Despre

Sa fi ceea ce doresti nu este mereu posibil, dar cateodata poti sa te schimbi, nu ca sa placi mai mult, dar ca sa dai un sens propriei existente si-atunci, intr-un anumit moment din viata noastra poate sa se produca… METAMORFOZA.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ma numesc Georgia. M-am nascut intr-o dimineata insorita de octombrie, la Bucuresti. Dupa 32 de ani traiti in marea capitala si alti 9 pe meleaguri straine, m-am stabilit intr-un mic satuc al Bihorului, o localitate inconjurata de dealuri, munti si paduri. Aici, ma simt insfarsit ACASA.

Nimic eclatant de povestit din anii tineretii. Scoala generala, liceu de filologie istorie (transformat in industrial pe vremea comunistilor), diplome si atestate diverse (din dorinta vesnica de a ma perfectiona si mai ales impinsa de curiozitatea si ambitia care ma caracterizeaza). Facultate? Ei bine, nu am terminat niciuna din cele doua incepute… Prima din motive familiare si responsabilitati “neasteptate”. A doua, din lipsa de timp datorata unui program super incarcat (consecinta unei cariere profesionale in plina ascensiune).

O profesie care mi-a daruit nenumarate satisfactii (de ordin personal, profesional si material) dar pe care nu am ezitat sa o abandonez cand vocea iubirii m-a strigat pe nume. Am pornit pe o strada lunga (la mai bine de 1.500 km departare de casa) si necunoscuta, alergand in intampinarea iubirii. O decizie pe care nu am regretat-o niciodata. A fost cel mai bun sistem de a ma cunoaste pe mine insumi, caci nu poti pretinde de a cunoaste lumea care te inconjoara, inainte de acest pasaj fundamental…

Valiza cu care am calatorit prin viata e plina de pasiuni: muzica, pictura, desen, teatru, lecturi, poezii… Le-am incercat pe toate si toate mi-au placut. Fara nici o dorinta de celebritate, glorie sau imbogatire materiala. Unicul motiv: bucuria de a incerca. Cred ca si pictorul in tablourile sale vede, in primul rand, sau cel putin asa sper, o imagine a frumusetii transmise prin arta si nu un castig material (in caz contrat, biata arta!).

Imi place sa gandesc, sa meditez, ca apoi sa scriu despre ceea ce mintea mea elaboreaza. O alta pasiune care ma ajuta sa-mi cunosc valoarea si limitele. Sa gandesc si sa scriu. Gandul este cea mai mare libertate pe care omul o are… Sau nu?

Deci, daca ajungeti sa rasfoiti aceste pagini, daca va place ceea ce cititi sau nu, lasati un comentariu, o apreciere sau o critica.

Asta-i tot. Despre mine am vorbit destul… si oricum, daca curiozitatea va impinge sa ma cunoasteti mai bine, ramane doar sa ma-ntrebati.