
dupa ploaia de aseara, am vazut insfarsit primul boboc de trandafir care a inflorit anul acesta in gradina mea. Un proverb turcesc zice cam asa: “pentru dragostea fata de trandafir gradinarul devine sclavul a mii de spini“.

“Exista o expresie bine-cunoscuta, facuta sa placa, pentru ca se vrea inteleapta: “Mai bine sa lasi focului ceva decat sa pierzi tot“. Ei bine, nu, si pe buna dreptate: focul este cel care nu se stinge niciodata. Ai vazut pe strada cupluri foarte varstince, inseparabile, care se sprijina unul pe altul ca sa poata merge? Asta inseamna focul. Cu cat ramane mai putin din fiecare, cu atat ramane mai mult din amandoi…“
(Romain Gary – Clar de femeie)
Chiar in acest moment incerc sa surprind multe, multe nuante de roz… prea mult stress in jurul nostru si in mintile noastre obosite. Multe flori roz… de un realism incredibil… flori imprastiate pe aceasta foaie alba de hartie.
Desenez cu mintea libera de ganduri, convinsa ca tu ai sa vezi lumina reflectata in petalele roz si-ai sa te lasi invadat… un gen de dulce dictatura, stralucitoare, o invazie de liniste si pace.