Scris de georgia la 15.04.2010 |
Niciun Comentariu

“Viata, intocmai unui bloc de granit care este sculptat cu grija sau este ciopartit cu nesabuinta si dispret, ajunge pana la urma sau o capodopera sau un gunoi de aruncat. Caracterul, suma virtutilor si valorilor gravate in piatra vie, ii va defini acesteia adevarata valoare. Nici o impodobire cosmetica, nici un vesmant decorativ n-ar putea transforma piatra nefolositoare in arta durabila. Doar caracterul poate face aceasta transformare“.
(Mark Rutland – Caracterul conteaza)
Scris de georgia la 14.04.2010 |
3 Comentarii
Intr-o seara mi-am privit lung mainile care se odihneau in poala si m-am gandit ca o viata intreaga se modeleaza cu manile noastre. Putem sa faurim si sa daruim atatea lucruri minunate si, in acelasi timp, atata durere, cu manile astea doua.
Se spune ca mainile noastre se misca in functie de impulsurile pe care le trasmite creierul… eu cred, in ciuda oricarei teorii medicale, ca impulsurile pleaca din inima.
Ne tinem de mana copii, ca sa-i petrecem in prima zi de scoala, ca sa le dam curaj in momentele dificile… o mana micuta strangand increzatoare o mana mare, impreuna pe traseul vietii.
Cateodata ni se cere o mana de ajutor si uneori o intindem catre prietenul care are nevoie, uitand pentru o clipa de problemele noastre sau lasand la o parte orice orgoliu.
Ma gandesc si la mainile acelea care lovesc lasand urme amare, nu pe corpul sau fata oamenilor ci in sufletul acestora… urme ce raman o viata intreaga. Maini violente.
Prietenul care strange in maini un somoiog de bani… ne-a vandut pentru doua parale, uitand ca prietenia n-are pret. Maini tradatoare.
Si de cate ori, in noptile instelate, am sarutat o mana, am mangaiat-o incetisor, incercand sa transmitem toata dragostea noastra. Aceeasi mana care, intr-o buna zi, ne-a scris o scrisoare de despartire… mana aia care ne-a sfaramat inima in mii de bucatele.
Maini care vindeca bolnavii, mani care se unesc intr-o rugaciune, maini lovite si zgariate de munca… maini care se transforma in instrumente ucigase, mani asasine…
Maini pe care le spalam de-atatea ori, in incercarea de a ne elibera de situatii pe care nu vrem sa le vedem, sau nu vrem sa le rezolvam.
Ne-am indragostit deseori de maini care ne vorbesc prin miscarile lor… fiecare le misca altfel… si am recunoscut mainile acelea in mijlocul a sute de alte mani.
Cand strangem cu putere o mana, simtim pulsatia venelor… si sunt sigura ca una din venele astea duce sangele catre inima.
Am incetat sa-mi mai privesc mainile in seara aceea… le-am lasat sa alunece incetisor in poala… erau atat de grele… in mainile alea doua, zacea o viata-ntreaga…

Intr-o seara mi-am privit lung mainile care se odihneau in poala si m-am gandit ca o viata intreaga se modeleaza cu manile noastre. Putem sa faurim si sa daruim atatea lucruri minunate si, in acelasi timp, atata durere, cu manile astea doua.
Se spune ca mainile noastre se misca in functie de impulsurile pe care le transmite creierul… eu cred, in ciuda oricarei teorii medicale, ca impulsurile pleaca din inima.
(mai mult…)
2 people like this post.